CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 143 / 2013

Dosar nr. 178 / 2013

AVIZ

referitor la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Analizând proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.37 din 11.03.2013,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Proiectul de lege are ca obiect modificarea şi completarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare, intervenţiile legislative preconizate vizând asigurarea unei mai bune protecţii a drepturilor copilului şi delimitarea mai clară a atribuţiilor şi competenţelor care revin autorităţilor în cadrul acestui proces, ţinând cont şi de necesitatea corelării dispoziţiilor actuale cu cele ale noului Cod civil.

Prin obiectul său de reglementare, proiectul se încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.p), iar în aplicarea art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.

2. Semnalăm că, în anul precedent, au mai fost înaintate Consiliului Legislativ două proiecte de acte normative cu un conţinut asemănător: o propunere legislativă pentru care s-a emis avizul nr.886/2.11.2012 şi un proiect de lege avizat favorabil cu observaţii şi propuneri  sub nr.968/26.11.2012.

Ambele proiecte au fost clasate, în baza art.63 alin.(5) din Constituţie, conform Hotărârilor Biroului Permanent al Senatului din 21.12.2012 şi din 27.12.2012.

3. La pct.2 al art.I, referitor la art.4 lit.c), pentru evitarea încărcării inutile a textului, propunem eliminarea expresiei „în linie dreaptă şi colaterală”.

4. Textul propus la pct.18 pentru alin.(2⁵) al art.31 prevede o listă exemplificativă de motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte, fără a fi precizat în ce raport se va afla această normă cu prevederile Codului civil, sediul materiei pentru exercitarea autorităţii părinteşti.

 Potrivit art.507 din Codul civil, un părinte exercită singur autoritatea părintească, dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa.

Observăm că motivele cuprinse la alin.(2⁵) al art.31 nu se înscriu în situaţiile prevăzute la art.507 din Codul civil, ci acestea se suprapun parţial cu situaţiile în care, potrivit art.508 din Codul civil,  instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti: dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtare abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.

Prin urmare, se impune reanalizarea alin.(2⁵), în vederea punerii sale de acord cu prevederile art.507 şi 508 ale Codului civil.

5. La pct.27, la textul propus pentru art.62 alin.(4), pentru un spor de rigoare normativă, este necesară menţionarea expresă a dispoziţiilor care reglementează dreptul părintelui firesc de a consimţi la adopţia copilului.

6. Semnalăm că potrivit textului în vigoare al art.85 alin.(2), orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza autorităţile abilitate de lege să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja. În redactarea modificată din proiect, aceleaşi persoane vor putea sesiza numai direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, restrângându-se foarte mult sfera autorităţilor care ar putea acţiona pentru protejarea copilului, în ipotezele vizate în text, ceea ce nu va fi, cu siguranţă, în interesul copilului; propunem renunţarea la modificarea alin.(2) al art.85 cuprins la pct.38.

7. La pct.40, semnalăm că, în actuala redactare, textul propus pentru art.87¹ este lipsit de aplicabilitate, nefiind identificate persoanele care au obligaţia de a solicita autorizaţia prealabilă referitoare la prestarea de către copii a activităţilor cu caracter cultural, sportiv, artistic, publicitar şi de modelling.

            Potrivit art.483 din Codul civil, drepturile şi îndatoririle care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului sunt exercitate de părinţi şi aparţin în mod egal ambilor, iar exercitarea autorităţii părinteşti se face numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, copilul fiind asociat la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.

În plus, în art.487 din Codul civil   se prevede că părinţii au dreptul şi îndatorirea de a  creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri şi însuşirilor copilului, fiind datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.

Pentru a nu intra în contradicţie cu prevederile Codului civil referitoare la exercitarea şi conţinutul autorităţii părinteşti, semnalăm că obligaţia solicitării unei asemenea autorizaţii nu poate fi stabilită decât în sarcina organizatorilor activităţilor cu caracter cultural, sportiv, artistic, publicitar şi de modelling, dar în baza unei norme exprese.

Pe de altă parte, observăm că nu este prevăzută nici procedura eliberării autorizaţiei prealabile de către Comisia pentru Protecţia Copilului, în special, lipsind termenul de emitere a acesteia.

Din aceste raţiuni, este necesară revederea şi reformularea, în consecinţă, a textului propus pentru art.87¹, cu menţiunea că scrierea corectă a neologismului folosit este „modelling”, şi nu „modeling”.

La textul propus pentru art.87³, pentru o corectă exprimare în context, este necesară înlocuirea sintagmei „asigurarea învăţăturii sau pregătirii profesionale a copilului” prin sintagma „asigurarea  condiţiilor necesare pentru a învăţa sau pentru pregătirea profesională a copilului”.

8. La pct.41, observăm că textul propus pentru art.89 alin.(1) diferă doar în partea finală de cel actual, iar formularea inserată, „şi se clasifică ca abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual sau economic” nu are caracter normativ, ci declarativ. Propunem păstrarea actualului text al alin.(1).

Din aceleaşi considerente, menţinerea textului în vigoare este valabilă şi pentru alin.(2), dat fiind că în acest text sunt exemplificate forme de neglijare, fără ca redactarea să aibă caracter normativ.

9. La pct.43, propunem eliminarea textului preconizat pentru alin.(2) al art.91¹, deoarece acesta constituie o consecinţă firească a normei de la alineatul precedent şi, prin urmare, este inutilă, pe lângă faptul că are o redactare inadecvată unui act normativ, sub aspectul expresiei „de a trage foloase de pe urma”.

10. La pct.46 referitor la textele propuse pentru alin.(1) şi (2) ale art.97², pentru unitate terminologică  - la art.97¹ alin.(3) folosindu-se expresia „desemnarea persoanei” - propunem înlocuirea termenului „nominalizată” prin termenul „desemnată”.  

La alin.(6), pentru utilizarea terminologiei consacrate de Codul civil (a se vedea, spre exemplu, art.487 şi 488 din Capitolul II Drepturile şi îndatoririle părinteşti, al Titlului IV din Cartea a II-a), termenul „obligaţiilor” va fi înlocuit prin termenul „îndatoririlor”.

11. La pct.53 se propune modificarea art.110 alin.(2), dar formularea aleasă dă naştere la confuzii în ceea ce priveşte identificarea serviciilor de tip rezidenţial. Întrucât actuala redactare este clară, recomandăm păstrarea acesteia sau reconsiderarea normei propuse.

12. La pct.56 referitor la textul propus pentru art.119 alin.(1), semnalăm că abrevierea „ISR” nu este explicată în cuprinsul legii sau al proiectului, iar stabilirea cuantumului alocaţiei lunare de plasament ar trebui să se facă precis printr-o sumă în lei, şi nu prin raportare la indicatorul social de referinţă.

În plus, precizăm că textul în vigoare prevede că această alocaţie se poate indexa prin hotărâre a Guvernului - procedeu care a fost deja folosit de patru ori, prin Hotărârea Guvernului nr.1762/2005, Hotărârea  Guvernului nr.3/2007, Hotărârea  Guvernului nr.9/2008 şi Hotărârea  Guvernului nr.1663/2008 - în timp ce formularea din proiect elimină posibilitatea acestei indexări.

13. La pct.62, referitor la norma propusă pentru art.135 alin.(1) partea introductivă, întrucât fapta descrisă drept contravenţie în actul normativ şi prevăzută cu sancţiune contravenţională nu poate fi decât contravenţie, nimeni neputând, prin interpretare, să schimbe caracterizarea ei juridică, precum şi pentru corelare cu definiţia dată contravenţiei în Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, este necesară eliminarea din text a expresiei „dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să constituie infracţiuni”.

14. La art.135 alin.(1) lit.ş), astfel cum este propus la art.I pct.62, este necesară reanalizarea stabilirii drept contravenţie a nerespectării prevederilor art.118 lit.b), din următoarele motive:

            a) art.118 are ca obiect stabilirea surselor de finanţare a cheltuielilor privind prevenirea separării copilului de familia sa, precum şi protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, iar norma din alin.(1) lit.b) prevede care anume cheltuieli se finanţează din bugetul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti. În aceste condiţii, nu se poate stabili nici care anume este fapta care constituie contravenţia prevăzută la art.135 alin.(1) lit.ş) şi nici cine este subiectul activ al acestei contravenţii, simpla trimitere la dispoziţiile art.118 alin.(1) lit.b) nefiind suficientă în acest sens. Prin urmare, norma este lipsită de claritate şi previzibilitate şi poate ridica probleme de aplicare în practică;

b) întrucât contravenţia prevăzută la art.135 alin.(1) lit.ş) este săvârşită în legătură cu norme referitoare la bugetul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, este de analizat dacă prevederea, la art.135 alin.(3) lit.c), drept agenţi constatatori ai contravenţiei, a persoanelor desemnate din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este în acord cu dispoziţiile legale care stabilesc atribuţiile Curţii de Conturi în acest domeniu.

La alin.(3) lit.a), pentru respectarea exigenţelor de tehnică legislativă, expresia „pentru contravenţiile de la” va fi înlocuită cu expresia „pentru contravenţiile prevăzute la”.

15. La art.III, prin care se prevede abrogarea Legii nr.326/2003 cu excepţia art.2 alin.(1), este de analizat dacă respectivul alineat poate rămâne în vigoare în condiţiile în care acesta face referire la limitele minime de cheltuieli aferente drepturilor prevăzute la art.1 alin.(1), element de structură care ar urma să fie abrogat.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.143/13.03.2013